Yeti mai este numit „Omul zăpezilor”.
Conform descrierilor celor care pretind că l-au văzut, are mărimea unui om (1,50-1,80m), iar corpul său este acoperit cu păr de culoarea ruginie, uneori chiar gri. Capul este de formă conică, cu bărbia proeminentă şi gura lipsită de buze. Picioarele sale sunt scurte dar late, iar cel de-al doilea deget este mai lung decât degetul mare, ceea ce face urmele sale să fie foarte uşor diferenţiate de cele omeneşti.
Zonele în care făptura este semnalată au o densitate a populaţiei foarte mică, aşa că întâlnirile cu Yeti sunt rare. Totuşi, au existat câteva cazuri, pe care le relatăm în continuare.
În august 1948, un nepalez cu cei doi fii ai săi se aflau pe un platou situat la 6000 metri, unde căutau o plantă medicinală rară, cu efect tonifiant. Într-o dimineaţă, unul din copii, plecat singur prin pădure, a auzit foşnete în tufişuri, însoţite de un fel de mormăit înfiorător. Speriat, băiatul a făcut câţiva paşi timizi spre locul de unde venea zgomotul. Dar brusc vântul şi-a schimbat direcţia, iar nasul copilului a fost asaltat de un miros insuportabil. După câteva clipe, el a văzut o siluetă uriaşă alergând foarte repede. Făptura ducea la om, dar avea corpul acoperit în întregime cu blană maro închis. Nu i-a zărit chipul, dar i-a remarcat umerii largi, precum şi mersul foarte ciudat, alcătuit dintr-o alternanţă de paşi şi salturi. Când s-a întors la locul de popas i-a povestit păţania tatălui său, şi atunci a aflat că făcuse cunoştinţă cu Yeti, Omul Zăpezilor.
În timpul unei expediţii pe muntele Everest, în anul 1954, o echipă de cercetători descoperea o serie de picturi înfăţişându-l pe Omul Zăpezilor. Dar nici urmă de ciudatul personaj. Cu toate acestea, nu mică le-a fost surpriza cercetătorilor să descopere în zăpadă un scalp de Yeti, rezultat probabil, dintr-o luptă pe viaţă sau pe moarte între doi masculi. A doua zi de dimineaţă, membrii echipei de specialişti aveau să descopere în zăpadă nişte urme uriaşe de paşi, de o formă cel puţin bizară. Aşa a fost posibilă prima experienţă medicală a unor urme concrete ale celebrului Yeti.
În anul 1967, americanul Roger Patterson a avut şi el plăcerea de a se întâlni cu Yeti, în timp ce hoinărea prin sălbăticia Munţilor Sierra Nevada, în nordul Californiei. Mai mult, el l-a făcut imediat înconjurul lumii. Masiva creatură, acoperită în întregime cu blană, privea direct spre obiectiv, mirată dar nu speriată, poate cu reproş pentru atentatul la intimitatea sa. După câte se pare, a fost deranjată în timp ce pescuia într-un râu, la marginea unei păduri. Specialiştii au parcurs imediat la analiza fotografiei şi, practic prima poză în care era surprins chipul acestei enigmatice vietăţi, toate celalalte fotografii anterioare arătând doar urme, adâncite în noroi sau zăpadă.
Dată fiind raritatea situaţiilor în care a fost văzut, specialiştii au tras concluzia că Yeti are o mobilitate excepţională, putând parcurge câţiva zeci de kilometri într-o zi, precum şi o abilitate diabolică în a se feri de prezenţa oamenilor. Trăieşte doar în munţi, la înălţimi foarte mari, în zonele de nepătruns, şi coboară în locuri accesibile oamenilor doar atunci când pe teritoriile sale nu mai găseşte suficientă hrană. De aceea poate fi văzut atât de rar. Dar recent, în nord-estul Indiei, au fost descoperite două fire de păr, lungi de 33 respectiv 44 de milimetri, pe care specialiştii au fost incapabili să le asocieze cu vreo specie cunoscută de mamifer. În urma analizării minuţioase a mostrelor, zoologii au decretat că aceasta aparţine unei specii necunoscute de primată, de statură foarte mare, al cărui mediu de viaţă este unul foarte aspru, şi au recunoscut că este posibil să fie vorba chiar de Omul Zăpezilor.
În căutarea lui Yeti s-au organizat multe expediţii şi s-au scris multe cărţi despre el. Misterul acestei creaturi nu a fost dezlegat încă în totalitate, dar nici mult nu mai este.
Conform descrierilor celor care pretind că l-au văzut, are mărimea unui om (1,50-1,80m), iar corpul său este acoperit cu păr de culoarea ruginie, uneori chiar gri. Capul este de formă conică, cu bărbia proeminentă şi gura lipsită de buze. Picioarele sale sunt scurte dar late, iar cel de-al doilea deget este mai lung decât degetul mare, ceea ce face urmele sale să fie foarte uşor diferenţiate de cele omeneşti.
Zonele în care făptura este semnalată au o densitate a populaţiei foarte mică, aşa că întâlnirile cu Yeti sunt rare. Totuşi, au existat câteva cazuri, pe care le relatăm în continuare.
În august 1948, un nepalez cu cei doi fii ai săi se aflau pe un platou situat la 6000 metri, unde căutau o plantă medicinală rară, cu efect tonifiant. Într-o dimineaţă, unul din copii, plecat singur prin pădure, a auzit foşnete în tufişuri, însoţite de un fel de mormăit înfiorător. Speriat, băiatul a făcut câţiva paşi timizi spre locul de unde venea zgomotul. Dar brusc vântul şi-a schimbat direcţia, iar nasul copilului a fost asaltat de un miros insuportabil. După câteva clipe, el a văzut o siluetă uriaşă alergând foarte repede. Făptura ducea la om, dar avea corpul acoperit în întregime cu blană maro închis. Nu i-a zărit chipul, dar i-a remarcat umerii largi, precum şi mersul foarte ciudat, alcătuit dintr-o alternanţă de paşi şi salturi. Când s-a întors la locul de popas i-a povestit păţania tatălui său, şi atunci a aflat că făcuse cunoştinţă cu Yeti, Omul Zăpezilor.
În timpul unei expediţii pe muntele Everest, în anul 1954, o echipă de cercetători descoperea o serie de picturi înfăţişându-l pe Omul Zăpezilor. Dar nici urmă de ciudatul personaj. Cu toate acestea, nu mică le-a fost surpriza cercetătorilor să descopere în zăpadă un scalp de Yeti, rezultat probabil, dintr-o luptă pe viaţă sau pe moarte între doi masculi. A doua zi de dimineaţă, membrii echipei de specialişti aveau să descopere în zăpadă nişte urme uriaşe de paşi, de o formă cel puţin bizară. Aşa a fost posibilă prima experienţă medicală a unor urme concrete ale celebrului Yeti.
În anul 1967, americanul Roger Patterson a avut şi el plăcerea de a se întâlni cu Yeti, în timp ce hoinărea prin sălbăticia Munţilor Sierra Nevada, în nordul Californiei. Mai mult, el l-a făcut imediat înconjurul lumii. Masiva creatură, acoperită în întregime cu blană, privea direct spre obiectiv, mirată dar nu speriată, poate cu reproş pentru atentatul la intimitatea sa. După câte se pare, a fost deranjată în timp ce pescuia într-un râu, la marginea unei păduri. Specialiştii au parcurs imediat la analiza fotografiei şi, practic prima poză în care era surprins chipul acestei enigmatice vietăţi, toate celalalte fotografii anterioare arătând doar urme, adâncite în noroi sau zăpadă.
Dată fiind raritatea situaţiilor în care a fost văzut, specialiştii au tras concluzia că Yeti are o mobilitate excepţională, putând parcurge câţiva zeci de kilometri într-o zi, precum şi o abilitate diabolică în a se feri de prezenţa oamenilor. Trăieşte doar în munţi, la înălţimi foarte mari, în zonele de nepătruns, şi coboară în locuri accesibile oamenilor doar atunci când pe teritoriile sale nu mai găseşte suficientă hrană. De aceea poate fi văzut atât de rar. Dar recent, în nord-estul Indiei, au fost descoperite două fire de păr, lungi de 33 respectiv 44 de milimetri, pe care specialiştii au fost incapabili să le asocieze cu vreo specie cunoscută de mamifer. În urma analizării minuţioase a mostrelor, zoologii au decretat că aceasta aparţine unei specii necunoscute de primată, de statură foarte mare, al cărui mediu de viaţă este unul foarte aspru, şi au recunoscut că este posibil să fie vorba chiar de Omul Zăpezilor.
În căutarea lui Yeti s-au organizat multe expediţii şi s-au scris multe cărţi despre el. Misterul acestei creaturi nu a fost dezlegat încă în totalitate, dar nici mult nu mai este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu